Cuprins

• Aspecte generale despre coloana vertebrală
• Mușchii spatelui
• Tipuri de postură
• Ce este Hipercifoza Toracală
• Tipuri de Hipercifoză
• Cauze și factori favorizanți de a dezvolta Hipercifoză
• Simptomatologia pacientului cu Hipercifoză
• Diagnosticul Hipercifozei
• Tratamentul Hipercifozei
• Concluzii – Poate fi redusă hipercifoza posturală?

Introducere

Cifoza reprezintă termenul care descrie curbura fiziologică cu convexitatea posterioară sau cu concavitatea anterioră și care este specifică zonei toracale. În timpul vieții intrauterine, coloana vertebrală prezintă o singură curbură cu convexitatea înapoi – cifoza. La începutul celui de al doilea an de viață, apare curbura lombară cu convexitatea înainte – lordoza, cu rolul de a păstra echilibrul în poziție verticală.

Hipercifoza toracală este o problemă frecventă și poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului. Hipercifoza toracală reprezintă accentuarea curburii normale a coloanei toracale. Această accentuare, conduce la rotunjirea umerilor și sindrom de cap și gât anteriorizat, o postură în care capul și gâtul sunt în fața trunchiului.

Incidența și prevalența hipercifozei variază între 20% și 40% atât la bărbați, cât și la femei. S-a constatat că după vârsta de 40 de ani, unghiul cifotic începe să crească, de obicei, mai rapid la femei decât la bărbați.

Aspecte generale despre coloana vertebrală

Coloana vertebrală este amplasată pe linia mediană, în partea posterioară a trunchiului, fiind compusă din 33-34 de vertebre, așezate metameric, care au aproximativ 1,5 cm grosime. Formaţiuni fibrocartilaginoase numite discuri intervertebrale îi dau coloanei vertebrale flexibilitate și amortizare, fiind formate dintr-un inel fibros și un nucleu pulpos. Nucleul pulpos își poate pierde din elasticitate cu timpul, volumul i se diminuează și discurile își pierd poziția normală. Cred că ai vrea să știi că înălțimea coloanei, scade odată cu îmbătrânirea și după statica prelungită, din motivul pierderii apei din discul intervertebral și că adoptarea poziției orizontale timp de 15 minute și kinetoterapia restabilesc înălțimea discului intervertebral.

Coloana vertebrală este alcătuită din cinci segmente:

Regiunea Cervicală – cuprinde primele 7 vertebre, care se numerotează C1-C7, fiind cea mai mobilă zonă a coloanei vertebrale.

Regiunea Toracală – cuprinde următoarele 12 vertebre, care se numerotează T1-T12. Poziționarea coastelor și a apofizelor spinoase, limitează foarte mult flexia și extensia vertebrelor toracale. T5-T8 au cea mai mare capacitate de rotație a regiunii toracice. Vertebrele T8 – T10 se articulează cu coastele false , iar vertebrele T11 – T12 sunt articulate cu coastele libere, nelegate de stern și au o mare mobilitate. T12 are caracteristicile unei vertebre toracale în partea superioară, iar în partea inferioară are caracteristicile unei vertebre lombare, având un proces spinos scurt ce permite o bună amplitudine a extensiei. Articulațiile zigapofizare sunt suficient de strânse pentru a proteja organele vitale, dar suficient de laxe pentru a permite mișcările respiratorii, precum și pentru a permite segmentului toracic să aibă cea mai mare libertate de rotație a întregii coloane.

Regiunea Lombară – curpinde următoarele și cele mai dezvoltate 5 vertebre, numerotate L1-L5.

Sacrul – este reprezentat de 5 vertebre false, sudate între ele care formează un singur os, care se articulează lateral cu osul iliac.

Coccisul – localizat sub sacru, format din 4-5 vertebre unite.

Privită din profil, coloana vertebrală prezintă curburi fiziologice: lordoza cervicală şi lombară, cifoza toracală şi sacrală. Deviațiile patologice, pot fi în sensul accentuării sau aplatizării curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale. Este cunoscut faptul că o coloană având curburile fiziologice oferă o rezistență mai mare la sarcinile verticale decât o coloană perfect rectilinie. Curburile normale atenuează șocurile verticale și favorizează menținerea echilibrului coloanei pe bazin, ușurând funcționalitatea mușchilor coloanei. Această poziție și formă se mențin grație tonusului muscular, elasticității ligamentelor și discurilor, precum și datorită vertebrelor, din care este constituită coloana vertebrală. Punctul forte îl reprezintă musculatura, care în situația hipotoniei sau hipertoniei peste anumite limite poate determina, deviații ale coloanei vertebrale.

Mușchii spatelui

Mușchii spatelui sunt împărțiți în 4 planuri:

Mușchii planului I sau mușchii superficiali ai spatelui, care se găsesc imediat sub piele sunt Mușchii Trapez și Marele Dorsal. Apoi planul II curpinde Mușchii Ridicătorul Scapulei, Romboizii, Dințatul postero-superior – este un mușchi subțire, în formă de patrulater, situat în partea superioară și posterioară a coloanei vertebrale toracice. Se află adânc până la romboizi și ajută la inspirație ridicând coastele de la 2 la 5 acolo unde se atașează și Dințatul postero-inferior – este situat la joncțiunea regiunilor toracice și lombare, tragând coastele inferioare înapoi și în jos și ajută la rotirea și extensia trunchiului. De asemenea, ajută la expirarea forțată.

Planul III cuprinde Erector Spinal – principala musculatură care funcționează atunci când ne aplecăm înainte. Se contractă excentric pentru a ne ghida coborârea atunci când ne aplecăm înainte; se contractă izometric atunci când ținem o postură înclinată înainte și se contractă concentric când ne ridicăm înapoi. Când acționează unilateral, ajută la îndoirea laterală și rotația coloanei vertebrale pe aceeași parte. În final planul IV, cuprinde Mușchii Transversospinali – acești mușchi mai scurți și adânci ajută la stabilizarea segmentelor coloanei vertebrale, Multifizi și Rotatori- acești mușchi lucrează în mod colectiv pentru a ajuta mișcările coloanei vertebrale și, de asemenea, pentru a controla postura. Nu este atașat de coloana toracală, dar un grup important de mușchi din această regiune este Grupul Intercostal, format din Intercostalii Externi și Intercostali interni.

De asemenea vreau să amintesc că mișcarea de extensie dorsolombară fiziologică măsoară între 20 si 30 de grade și este realizată de Mușchii Iliocostal, Lung Dorsal, Erector Spinal, Interspinali și Multifizi. Mișcarea de rotație dorsolombară fiziologică măsoară între 45-75 de grade și este realizată de Mușchii Marele Dorsal, Micul Oblic Abdominal.

Tipuri de postură

Auzim des cuvintele postură corectă și defectuoasă, dar la ce se referă și de căte tipuri poate fi postura? Se poate numi postură corectă acea poziție în care se aplică stres minim pentru fiecare articulație și se poate numi postură defectuoasă, orice poziție care crește stresul asupra articulațiilor.

Indicii pelvini descriu felul normal, personal în care ar trebui să arate coloana ta, cu efect direct asupra posturii tale. Principalul indice pelvin se numește incidență pelvină, fiind semnătura personală a fiecarei persoane în parte.

Staffel deosebește cinci tipuri generale de postură:

1 – Spatele normal – în care curburile vertebrale prezintă arcuirea fiziologică și înclinarea bazinului este normală.

2 – Spatele rotund (imaginea numerotată cu cifra “2”) – convexitatea dorsală coboară în regiunea lombară și concavitatea lombară se micșorează. Bazinul este usor înclinat înainte și în jos. Linia verticală a gravitației este proiectată anterior, capul e înclinat anterior.

3 – Spatele plat – în care convexitatea dorsală și concavitatea lombară sunt mult diminuate. Scapulele apar reliefate înapoi. Acest tip de postură, conduce la exacerbarea evoluției scoliozelor.

4 – Spatele concav plat sau lordotic – în care concavitatea lombară se accentuează, prin înclinarea puternică a bazinului înainte, în timp ce convexitatea dorsală dispare. Este tipul de postură care se întâlnește destul de rar.

5 – Spatele concav rotund – în care concavitatea lombară se accentuează concomitent cu convexitatea toracală.

Ce este Hipercifoza Toracală

Cifoza reprezintă termenul care descrie curbura fiziologică cu convexitatea posterioară sau cu concavitatea anterioră și care este specifică zonei toracale. O referință din anul 1989, a definit intervalele de normalitate pentru cifoza toracală masurată între vertebrele toracale T3 și T12, rezultând un unghi mediu de 36 de grade cu o abatere standard de 10 grade, deci între 26 și 46 de grade putem încadra o persoană normocifotică. Termenii de hipercifotic și hipocifotic ies din aceste intervale.

Hipercifoza toracală reprezintă accentuarea curburii normale a coloanei toracale. Această accentuare, conduce la rotunjirea umerilor și sindrom de cap și gât anteriorizat, o postură în care capul și gâtul sunt în fața trunchiului.

Tipuri de Hipercifoză

Hipercifoza este clasificată ca fiind fie posturală, fie structurală.

Hipercifoza posturală este cea mai întâlnită formă de hipercifoză, fiind cauzată de slăbirea mușchilor și ligamentelor ce susțin coloana vertebrală. Sedentarismul și pozițiile menținute timp îndelungat în activitățile de zi cu zi, duc la exagerarea curburii normale toracale și apariția hipercifozei, denumită popular și „cocoașă”. Se întâlnește foarte frecvent atât la copii și adolescenți, din cauza posturii incorecte, având un prognostic favorabil prin intermediul kinetoterapiei – exerciții pentru restabilirea forței și rezistenței mușchilor spatelui și deprinderea atitudinii corecte, cât și la adulți indiferent de vârstă, tratamentul de bază rămânând kinetoterapia, atât timp cât mobilitatea la nivelul coloanei toracale este păstrată.

Hipercifoza structurală este cauzată de o anomalie care afectează oasele, discurile intervertebrale, nervii, ligamentele sau mușchii. Hipercifozei structurale îi este atribuită deformarea posterioară denumită gibozitate sau ghibus, în care curbura posterioară are o înclinare bruscă și la testul de aplecare înainte zona toracală este mult mai proeminentă.

Hipercifoza structurală este împărțită în două tipuri:

Hipercifoză structurală primară

Acest tip de cifoză nu este cauzată de o altă afecțiune medicală, precum:

• Hipercifoză Congenitală – apare încă de la naștere, datorită dezvoltarii improprii ale coloanei vertebrale în perioada intrauterină de viață. Se poate agrava pe măsură ce copilul crește și se poate asocia cu alte defecte congenitale la nivelul inimii sau rinichilor.
• Hipercifoza Scheurmann sau hipercifoza juvenilă – se constată, în general, între 13 şi 16 ani, mai frecvent la sexul masculin, fiind o afecţiune a coloanei vertebrale care apare în cursul creşterii şi dezvoltării organismului. Se manifestă prin hipercifoză localizată predominant dorsal sau dorsolombar, asociind inconstant durere, determinată de modificări la nivelul corpilor vertebrali, prezenţa nucleilor de hernie intraspongioasă Schmorl, mărirea anteroposterioară a corpilor vertebrali, aspect neregulat al platourilor vertebrale, hernii retromarginale anterioare, anomalii de osificare marginală anterioară, pensări discale, aceste modificări fiind evidenţiate radiologic.

Hipercifoză structurală secundară

Acest tip de cifoză este cauzată de o altă afecțiune medicală, de exemplu, osteoporoza la nivelul coloanei vertebrale care poate slăbi vertebrele până la punctul de fracturare.

Cauze și factori favorizanți de a dezvolta Hipercifoză

Resursă musculară scăzută – slăbirea musculaturii spatelui: mușchii care susțin coloana vertebrală pot deveni slăbiți din cauza sedentarismului, a inactivității;

Stres repetitiv pe coloana vertebrală: o anumită postură menținută timp îndelungat, fie că vorbim de statul prelungit la calculator, pe telefon, citind o carte, fie că vorbim de activități gospodărești și stăm aplecați, prin acest factor mecanic repetat, se produce un stres la nivelul coloanei, cu impact negativ asupra curburilor acesteia și tonusului muscular aparând tulburări de postură, care trebuie manageriate prin ședințe personalizate de kinetoterapie compensatorii ale acestor tulburări;

Excesul de greutate: kilogramele în plus, atât greutatea corporală, cât și ridicarea de greutăți, pun presiune suplimentară pe coloana vertebrală și pot contribui la apariția cifozei;

Tulburări de dezvoltare ale coloanei vertebrale: scolioza, rahitismul sau tulburările de creștere osoasă pot cauza apariția cifozei;

Leziuni la nivelul coloanei vertebrale: accidente, traumatisme vertebrale vindecate incorect;

Osteoporoza – pierderea densității minerale osoase cu fracturi secundare;

Degenerescența discurilor intervertebrale – poate agrava cifoza;

Patologii reumatologice (precum spondilită anchilozantă);

Disfuncții ale sistemelor somatosenzorial, vizual și vestibular care contribuie la pierderea controlului postural vertical;

Scăderea propriocepției și aportului vibratoriu de la nivelul articulațiilor extremităților inferioare au ca rezultat o percepție afectată a aliniamentului vertical;

Tulburări musculare: (distrofii, poliomielită);

Infecții osoase – TBC osos;

Corticoterapie prelungită;

Idiopatice (necunoscute).

Simptomatologia pacientului cu Hipercifoză

Durere și rigiditate la nivelul spatelui: poate apărea durere sau disconfort atât în zona superioară a spatelui, în zona gâtului, între omoplați, însă datorită perturbării globale de statică vertebrală are efect negativ și asupra zonei lombare.

Modificări ale centrului de greutate – postura cifotică a coloanei vertebrale dorsale și cervicale superioare are ca rezultat deplasarea anterioară a centrului de greutate și este urmată de lărgirea compensatorie a bazei de sprijin, ducând astfel la probleme de echilibru, care pot crește riscul de cădere și rănire;

Schimbările în controlul postural pot duce la reducerea vitezei de mers, deoarece mersul precaut cu lungimea redusă a pasului este un răspuns evident la instabilitatea posturală;

Bunăstare psihologică scăzută, ducând la depresie și stimă de sine scăzută;

Creșterea stresului biomecanic asupra coloanei vertebrale, ceea ce poate duce la un risc crescut de apariție a fracturilor de compresie vertebrală;

Dificultăți la îndeplinirea activităților zilnice, cauzând instabilitate corporală și oboseală accentuată, cu impact asupra funcționării de bază și a vieții de zi cu zi, ceea ce afectează calitatea vieții;

Un alt risc de luat în calcul este favorizarea discopatiei cervicale, care va atrage după sine dureri cronice, cefalee, amorțeli la nivelul membrelor, chiar perturbări nervoase;

Abordată cu indiferență și netratată prin tratamente personalizate de kinetoterapie, hipercifoza poate duce la tulburări de tranzit intestinal, probleme respiratorii, îngreunând respirația normală, datorită implicării cutiei toracice – apare dispneea inspiratorie – pacientul trage cu greutate aerul în piept;

Tulburare de statică vertebrală: Pentru a menține poziția verticală, organismul va recurge la mecanisme compensatorii cu proiectarea anterioară a umerilor și a capului, fapt ce va crește considerabil sarcina greutății pe coloana cervicală, provocând tensiune la nivelul musculaturii gâtului, ducând la dureri de gât și de cap. Se observă o scădere a distanței dintre coastele inferioare și oasele pelvine. Tot ansamblul musculoligamentar are de suferit, inclusiv musculatura ischiogambieră, care se scurtează și rigidizează.

Diagnosticul Hipercifozei

Diagnosticul hipercifozei se realizează în primul rând printr-un consult de specialitate, pe baza semnelor și simptomelor pacientului, ca urmare a examenului clinic, în care se evaluează pacientul din punct de vedere fizic, se efectuează anamneza și se analizează istoricul medical al acestuia, dar şi ca urmare a investigaţiilor imagistice (radiografie, tomografie computerizată etc). Scala vizual analogă este un instrument de care ne folosim în cadrul consultațiilor care ne dă informații cu privire la intensitatea diferitelor simptome, cum ar fi durerea resimțită de pacient. Scala Quebec Back Pain Disability este o măsurătoare autoadministrată pentru a evalua nivelul de dizabilitate funcțională la persoanele cu dureri de spate.

Cea mai validată metodă de diagnosticare și evaluare a cifozei toracale este radiografia coloanei vertebrale, realizată din ortostatism din incidență laterală, folosită pentru a obține o măsurare a unghiului Cobb, fiind standardul de aur actual pentru cuantificarea cifozei toracale.

Distanța occiput-perete (OWD) este un test clinic de rutină, cunoscut și sub numele de test Flesche pentru cifoza toracală și mobilitatea zonei cervicale, pe care te invit să îl realizezi și tu acasă.

Distanța occiput-perete se măsoara astfel: persoana examinată se află în ortostatism, cu călcâiele, gambele, fesele, spatele și umerii în contact cu peretele, bărbia paralelă cu solul, având o postură cât mai dreaptă.

În această pozitie, dacă occiputul va atinge peretele, OWD va fi zero, indicând valoarea normală.

Dacă occiputul nu atinge peretele, atunci OWD se măsoară cu o riglă. O valoare mai mare de 2 cm. este considerată a fi anormală. OWD > 5 cm a avut cea mai bună capacitate de predicție pentru riscul de a dezvolta hipercifoză.

Distanța occiput-perete poate fi utilizată pentru a detecta riscul de dezvoltare a hipercifozei la multe populații țintă, de exemplu, școlari și oameni care lucrează la birou.

OWD s-a dovedit a avea sensibilitate 92,31%, specificitate 76,47%, o validitate concomitentă bună cu unghiurile Cobb și o fiabilitate excelentă a evaluatorului atunci când a fost evaluată de profesioniști din domeniul sănătății. OWD nu poate înlocui unghiul Cobb, deoarece nu măsoară direct curbura coloanei vertebrale într-un punct dat, ci cuantifică efectul curburii modificate. Distanța occiput-perete a fost asociată cu instabilitate posturală, osteoporoză , dizabilitate și depresie.

Tratamentul Hipercifozei

Fie că ești adolescent, adult sau vârstnic, tratamentul hipercifozei se bazează pe kinetoterapie personalizată, adaptată capacităților și nevoilor fiecarui pacient în parte. Copiii prezintă îmbunătățiri spectaculoase în ceea ce privește statica vertebrală corectă, a esteticii și stimei de sine, adulții și vârstnicii, prezintă ameliorări considerabile a durerilor, a rigidității, cu îmbunătățirea mobilității, a flexibilității, recăpătându-și independența.

Principalele obiective ale kinetoterapiei în cazul hipercifozei toracale sunt:

• Reducerea durerilor,
• Îmbunătățirea posturii și aliniamentului corpului,
• Conștientizarea posturii optime,
• Creșterea mobilității coloanei vertebrale și creșterea în extensie a coloanei toracale,
• Creșterea forței și rezistenței mușchilor extensori ai spatelui,
• Reeducarea propriocepției și a echilibrului,
• Recuperare cardio-pulmonară- exerciții pentru îmbunătățirea toleranței la activitatea fizică prin creșterea capacității pulmonare,
• Frânarea procesului evolutiv,
• Prevenirea fracturilor de compresie vertebrală,
• Creșterea calității vieții.

Tratamentul medicamentos bazat pe antialgice, antiinflamatoare se recomandă de către medicul specialist în caz de dureri, prezintă contraindicații și reacții adverse, de care trebuie să țineți cont și nu se recomandă administrarea pe termen lung. Acestea maschează simptomele, netratând cauza care a condus la apariția durerilor – deficitul de forță, de resursă musculară, când vorbim de cifoza posturală. Țineți cont că în momentul în care veți simți o ameliorare a durerilor, faptul că nu mai simțiți durere nu înseamnă că problema a dispărut și e total contraindicat să vă suprasolicitați coloana vertebrală!

Durerea poate fi gestionată folosind modalități precum termoterapia – căldura , gheața și stimularea electrică, cum ar fi stimularea nervoasă electrică transcutanată.

În ceea ce privește medicamentele specifice osteoporozei, acestea sunt luate de pacienții cu hipercifoză toracică din cauza densității osoase scăzute sau a fracturilor coloanei vertebrale. Tratamentul osteoporozei ajută la prevenirea fracturilor incidente ale coloanei vertebrale, cu toate acestea, niciun medicament nu ameliorează hipercifoza.

Tratamentul chirurgical este recomandat în special pentru cifoza idiopatică severă. Indicațiile pentru intervenții chirurgicale includ o curbură a coloanei toracale în plan sagital mai mare de 75 de grade, durere neremisă sub tratament conservator sau afectări neurologice, cardiace sau pulmonare. Cifoplastia este o procedură care este utilizată pentru a reduce durerea la pacienții care au fracturi ale coloanei vertebrale și pentru a corecta deformarea coloanei vertebrale. Vertebroplastia este procedura în care chirurgul injectează un ciment osos acrilic direct în fractura vertebrală. Aceste intervenții chirurgicale au ca risc scurgerea de lichid și deteriorarea potențială a măduvei spinării. În ceea ce privește cifoza congenitală, intervenția chirurgicală este recomandată la o vârstă fragedă, pentru a preveni agravarea gradului de curbură și apariția complicațiilor.

Concluzii – Poate fi redusă hipercifoza posturală?

Cifoza posturală poate fi prevenită cu succes abordând un stil de viață activ. Cercetările arată că puteți preveni și reduce hipercifoza, dar puteți și ajuta la prevenirea agravării stării odată cu procesul normal de îmbătrânire prin:

• Menținerea și îmbunătățirea posturii – cum? Atât prin programe de kinetoterapie personalizată, cât și prin Terapie Posturală Inteligentă – cea mai bună soluție pentru a avea o postură corectă – Ștergând reflexul posturii greșite și creând un nou reflex de corecție.
• Întărirea musculaturii posturale a coloanei vertebrale.
• Modificarea unor activități zilnice.
• Evitarea pozițiilor sedentare pentru perioade îndelungate de timp.
• Menținerea unei greutăți corporale fiziologice.
• Stretchingul musculaturii scurtate.

Conform studiilor internaționale, tratamentul conservator bazat pe kinetoterapie pentru pacienţii cu hipercifoză toracală este considerat eficient.

Închei cu o invitație – Te invit să iei un prosop pe care să îl rulezi și întinzându-te cu fața în sus, te rog să așezi acest prosop la nivelul zonei toracale, la nivelul omoplaților. Pentru o fază de început, doar vei sta în această poziție crescând treptat timpul de la 10, 15 secunde până la un minut, fiind conștieți de actul respirației. Modifică înălțimea prosopului, astfel încât să nu simți durere, poți așeza capul pe o pernă. O altă fază a acestui exercițiu care va crește mobilitatea zonei toracale, este ca din această poziție să ridicăm brațele la 90 de grade, să inspirăm lent și în momentul în care expirăm lent să lăsăm brațele ușor pe spate, simțind întinderea în zona toracală, revi pe inspir și lași brațele pe spate pe expir, în ritmul tău, fără durere.

M.PT Andreea Robanțu

Bibliografie

https://anatomiaomului.usmf.md/sites/default/files/inline-files/Anatomie%20clinic%C4%83%20a%20coloanei%20vertebrale.%20Regiunea%20lombar%C4%83%20%C8%99i%20spa%C8%9Biul%20retroperitoneal.%20Note%20de%20curs..pdf;
ANATOMIA FUNCȚIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE- USMF „Nicolae Testemițanu” Catedra de anatomie și anatomie clinică;
https://www.choosept.com/guide/physical-therapy-guide-hyperkyphosis-humpback;
http://www.inrmfb.ro/wp-content/uploads/2020/05/Sfaturi-pentru-pacientii-cu-cifoz%C4%83-toracala.pdf;
https://www.kotsuban-yumeiho-taiso.ro/notiuni-de-anatomie-si-biomecanica-ale-coloanei-vertebrale/;
https://ro.scribd.com/document/397580733/Osteologie-Coloana-toracala;
https://www.google.co.uk/search?q=muschii+toracelui+posterior+netter&tbm=isch&ved=2ahUKEwixpZfImtz-AhW4gv0HHeLQBdYQ2-cCegQIABAA&oq=muschii+toracelui+posterior+netter&gs_lcp=CgNpbWcQAzoHCAAQGBCABFClBlipDGCqEWgAcAB4AIABlAGIAecGkgEDNC40mAEAoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWfAAQE&sclient=img&ei=6e1TZPGMNbiF9u8P4qGXsA0&bih=514&biw=1094#imgrc=cNcTnjrjKiRyjM
https://www.physiopedia.com/Occiput_to_Wall_Distance_OWD?utm_source=physiopedia&utm_medium=related_articles&utm_campaign=ongoing_internal;
Katzman et al., WB (2010). Hipercifoza legată de vârstă: cauzele, gestionarea și consecințele acesteia. J Orthop Sports Phys Ther;
https://www.physiopedia.com/Thoracic_Anatomy?utm_source=physiopedia&utm_medium=related_articles&utm_campaign=ongoing_internal;
https://www.physio-pedia.com/Posture;