Sindromul de tunel carpian este una dintre cele mai frecvente probleme care afectează mâna. Persoanele cu această afecțiune pot simți durere, amorțeală și slăbiciune generală la nivelul mâinii și al încheieturii mâinii.

Ce este sindromul de tunel carpian?

Sindromul de tunel carpian este o afecțiune comună care provoacă durere, amorțeală, furnicături și slăbiciune la nivelul mâinii și al încheieturii mâinii. Apare atunci când există o presiune crescută în interiorul încheieturii mâinii asupra unui nerv numit nerv median. Acest nerv oferă senzație la nivelul degetului mare, la degetele arătător și mijlociu, precum și unei părți a degetului inelar. Degetul mic nu este de obicei afectat.

Sindromul de tunel carpian a fost descris pentru prima dată la jumătatea anilor 1800. Prima intervenție chirurgicală pentru eliberarea tunelului carpian a fost efectuată în anii 1930. Este o afecțiune care a fost bine cercetată de către chirurgii ortopezi mai ales în ultimii 40 de ani.

Ce este tunelul carpian?

Tunelul carpian este un canal sau un tub îngust localizat la nivelul articulației pumnului. În mod similar cu un tunel prin care poți călători cu mașina, această parte a încheieturii mâinii permite nervului median și tendoanelor să conecteze mâna și antebrațul. Acest ”tunel” include:

• Oasele carpiene: Aceste oase alcătuiesc partea inferioară și laterală a tunelului. Ele sunt așezate într-un semicerc.
• Ligamentul carpian transvers: Alcătuiește partea superioară a tunelului, ligamentul este un țesut puternic care ține tunelul împreună.
• În interiorul tunelului se află nervul median și tendoanele.

Cine riscă să sufere de sindromul de tunel carpian?

Persoanele cu risc pentru sindromul de tunel carpian sunt cele care desfășoară activități care implică utilizarea repetitivă a degetelor. Mișcările care pot plasa persoanele în grupa de risc includ:

• Loviturile repetate cu ciocanul
• Menținerea articulației pumnului într-o poziție fixă pentru perioade prelungite
• Mișcări extreme ale încheieturii mâinii
• Mișcări care implică vibrații

Mulți alți factori pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea sindromului de tunel carpian. Acești factori includ:

• Ereditatea (există persoane care genetic prezintă tuneluri carpiene mai înguste)
• Sarcina (din cauza edemului, se poate declanșa sindromul de tunel carpian)
• Hemodializa
• Fractura și luxația încheieturii mâinii
• Deformarea mâinii sau a încheieturii mâinii
• Bolile artritice, cum ar fi artrita reumatoidă și guta
• Dezechilibru hormonal al glandei tiroide (hipotiroidism)
• Diabetul
• Alcoolismul
• Tumora localizată la nivelul tunelului carpian.
• Vârsta înaintată
• Amiloidoza
• Sexul (mai frecvent la femei decât la bărbați).

Care sunt cauzele sindromului de tunel carpian?

Sindromul de tunel carpian apare atunci când spațiul (tunelul carpian) din încheietura mâinii se îngustează. Acest lucru determină presiune la nivelul nervului median și tendoanelor (situate în interiorul tunelului carpian), le inflamează, determinând ulterior întreruperea senzației la nivelul degetelor și mâinii.

Diagnosticul diferențat

Există mai multe afecțiuni similare care cauzează dureri de mână. Printre acestea se numără:

• Tendinita De Quervain: O afecțiune în care inflamația afectează încheietura mâinii și baza degetului mare. În această afecțiune, veți simți durere atunci când strângeți pumnul și simulați că strângeți mâna cuiva.
• Degetul în resort: Această afecțiune provoacă durere la baza degetului arătător sau a degetului mare. Degetul în resort provoacă, de asemenea, blocaj și rigiditate atunci când îndoiți degetele.
• Artrita: Acesta este un termen general pentru multe afecțiuni care provoacă rigiditate și umflături la nivelul articulațiilor. Artrita poate avea impact asupra multor articulații din corpul dumneavoastră și variază de la provocarea unui mic disconfort până la distrugerea articulației în timp.

Care sunt simptomele sindromului de tunel carpian?

Simptomele au de obicei un debut lent. Simptomele timpurii includ:

• Amorțeală pe timp de noapte
• Furnicături și/sau dureri la nivelul degetelor (în special la degetul mare, arătător și mijlociu).

Scuturarea mâinilor ajută la ameliorarea simptomelor în stadiul incipient al afecțiunii.

Pe timpul zilei, pacientul poate să resimtă:

• Furnicături în degete.
• Scăderea senzației în vârful degetelor.
• Dificultate în utilizarea mâinii pentru sarcini simple, cum ar fi:
  • Manipularea obiectelor mici.
  • Apucarea unui volan pentru a conduce.
  • Ținerea unei cărți pentru a citi.
  • Utilizarea tastaturii/mouse-ului unui computer.

Pe măsură ce sindromul de tunel carpian se agravează, simptomele devin mai constante și pot include:

• Slăbiciune în mână.
• Incapacitatea de a efectua sarcini care necesită mișcări delicate (cum ar fi închiderea nasturilor unei cămăși).
• Scăparea obiectelor din mână.
• În cea mai severă formă, mușchii de la baza degetului mare își micșorează vizibil dimensiunea (atrofie).

Cum este diagnosticat sindromul de tunel carpian?

În primul rând, medicul specialist (ortoped/neurolog)  sau fizioterapeutul va realiza o anamneză (discuție în cadrul căreia vă a adresa o serie de întrebări legate de simptome, debutul afecțiunii, evoluție etc.). Ulterior va urma inspecția regiunii afectate și efectuarea unei serii de teste clinice și paraclinice, care pot include:

• Semnul lui Tinel: În cadrul acestui test, medicul bate peste nervul median la nivelul încheieturii mâinii pentru a vedea dacă acesta produce o senzație de furnicături în degete.
• Testul de flexie a încheieturii mâinii (sau testul Phalen): În acest test, pacientul își sprijină coatele pe o masă și permite încheieturii mâinii să cadă liber înainte. Persoanele cu sindromul tunelului carpian vor simți amorțeală și furnicături în degete în decurs de 60 de secunde. Cu cât simptomele apar mai repede, cu atât mai grav este sindromul de tunel carpian.
• Radiografii: Radiografiile încheieturii mâinii pot fi recomandate dacă există o mișcare limitată a pumnului sau dacă există dovezi de artrită sau traumatisme.
• Electromiografie (EMG) și studii de conducere nervoasă: Aceste studii determină cât de bine funcționează nervul median.

Cum se tratează sindromul de tunel carpian?

Sindromul de tunel carpian poate fi tratat în două moduri: nechirurgical sau prin intervenție chirurgicală. Există argumente pro și contra pentru ambele abordări. În mod obișnuit, tratamentele nechirurgicale sunt utilizate pentru cazurile mai puțin severe și vă permit să vă continuați activitățile zilnice fără întrerupere. Tratamentele chirurgicale pot fi de ajutor în cazurile mai severe.

Tratamente nechirurgicale

Tratamentele nechirurgicale sunt încercate în primă fază. Tratamentul începe prin:

• Purtarea unei atele pentru încheietura mâinii pe timp de noapte.
• Administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
• Injecții cu cortizon.

Pe lângă acestea se recomandă reamenajarea spațiului de lucru. Modificările ar putea include:

• Ridicarea sau coborârea scaunului de lucru
• Mutarea tastaturii computerului
• Schimbarea poziției mâinii/încheieturii mâinii în timp ce faceți activități. În cazul în care activitatea pe care o desfășurați implica poziționarea pumnului într-o poziție fixă (tastați mult, spre exemplu), este foarte important ca la intervale regulate de timp să efectuați câteva exerciții simple, cum ar fi: întinde-ți ușor degetele și pumnul, flexați ușor degetele și pumnul, strângeți și întindeți rapid degetele (mișcare de pompaj), rotați ușor pumnii, așezați palmele ca atunci când vă rugați (palmă în palmă) pentru câteva secunde.

Fizioterapia

Kinetoterapeutul dumneavoastră va elabora un plan de tratament personalizat în funcție de simptomele resimțite și stadiul afecțiunii.

În cazul sindromului de tunel carpian în stadiu incipient, se recomandă, ca prim pas, îngrijirea conservatoare. Fizioterapia poate fi eficientă pentru a reduce simptomele și pentru a vă ajuta să vă întoarceți la activitățile de zi cu zi.

Programul de terapie fizică poate include educarea pacientului cu privire la:

• Schimbarea pozițiilor încheieturii mâinii (cum ar fi evitarea pozițiilor cu încheietura îndoită pentru perioade lungi de timp). Este indicat ca în cazul în care utilizați frecvent computerul, să folosiți un suport pentru pumn care să permită articulației să stea într-o poziție neutră.

• Postura corectă a gâtului și a părții superioare a spatelui (evitarea poziției cu capul în față).
• Precauții de siguranță atunci când sunt utilizate ustensile ascuțite, unelte sau alte instrumente. Acest lucru este deosebit de important dacă fizioterapeutul detectează modificări ale nivelului de sensibilitate.
• „Pauze de întindere” în timpul muncii sau a rutinei zilnice.
• Exerciții de întindere. Fizioterapeutul vă va învăța exerciții de întindere ușoare pentru a vă îmbunătăți flexibilitatea încheieturii mâinii și a degetelor.
• Exerciții de tonifiere. Fizioterapeutul va crea un program de exerciții destinate tonifierii mușchilor pentru a vă ajuta să păstrați o postură mai bună.
• Aplicarea unei atele. În cele mai multe cazuri se recomanda să folosiți o atelă pe timp de noapte pentru a reduce disconfortul.
• Tratamentul rece/cald. În funcție de simptomatologie, specialistul în recuperare poate apela la tratamente cu căldură sau gheață.

În cazul în care evaluarea relevă că sindromul de tunel carpian este într-o fază avansată sau dacă simptomele persistă, fizioterapeutul vă poate îndruma să consultați un  chirurg ortoped.

Tratamentul de fizioterapie este important și după operație pentru a:

• Preîntâmpina formarea țesutului cicatricial.
• Ajuta la restabilirea forței încheieturii mâinii.
• Vă ajută să învățați să schimbați obiceiurile care ar fi putut duce la apariția înițială a simptomelor.

Tratamentul fizical-kinetic post operator poate include:

• Gestionarea cicatricilor pentru a menține pielea suplă și flexibilă.
• Exerciții pentru a glisa nervul în interiorul tunelului de vindecare.
• Exerciții de întindere pentru a îmbunătăți mobilitatea încheieturii mâinii și a degetelor și pentru a îmbunătăți funcția.
• Exerciții de întărire pentru a îmbunătăți forța mușchilor mâinii și antebrațului.
• Educație cu privire la postura corectă și la poziția corectă a încheieturii mâinii pentru a evita comprimarea tunelului carpian în activitățile de acasă/în timpul liber.

Tratamentul chirurgical

Intervenția chirurgicală este recomandată atunci când sindromul de tunel carpian nu răspunde la tratamentele nechirurgicale sau a devenit deja sever. Scopul intervenției chirurgicale este de a mări dimensiunea tunelului pentru a diminua presiunea asupra nervilor și tendoanelor care trec prin acest spațiu. Acest lucru se face prin tăierea (eliberarea) ligamentului care acoperă tunelul carpian la baza palmei.

Dacă vă supuneți unei intervenții chirurgicale, vă puteți aștepta la:

• O procedură ambulatorie în care veți fi treaz, dar veți avea anestezie locală (medicamente pentru amorțirea durerii). În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate oferi un anestezic intravenos (direct în venă). Această opțiune vă permite să trageți un pui de somn scurt și să vă treziți după ce procedura este terminată. Acesta nu este un anestezic general, cum este cel folosit în chirurgie.
• Aveți un scurt disconfort timp de aproximativ 24 până la 72 de ore după operație. De obicei, pacienții experimentează rapid o ameliorare majoră a simptomelor nocturne – chiar și în noaptea de după operație.
• Îndepărtarea copcilor la 10-14 zile după operație. Utilizarea mâinii și a încheieturii mâinii pentru activitățile de zi cu zi este restabilită treptat prin utilizarea unor programe de exerciții specifice de recuperare medicală.
• Imposibilitatea de a face activități mai grele cu mâna afectată timp de aproximativ patru până la șase săptămâni. Timpii de recuperare pot varia în funcție de vârsta dumneavoastră, starea generală de sănătate, gravitatea sindromului de tunel carpian și de cât timp ați avut simptome. Veți continua să căpătați forță și senzație în următorul an după operație.

Cum poate fi prevenit sindromul de tunel carpian?

Sindromul de tunel carpian poate fi dificil de prevenit. Afecțiunea poate fi cauzată de atât de multe activități diferite din viața de zi cu zi a unei persoane, încât prevenirea poate fi o provocare. Modificările postului de lucru – așezarea corectă a scaunelor, plasarea mâinii și a încheieturii mâinii – pot ajuta la diminuarea unor factori care pot duce la apariția sindromului de tunel carpian. Alte metode de prevenire includ:

• Dormitul cu încheieturile mâinilor ținute drepte.
• Păstrarea încheieturilor drepte atunci când folosiți unelte.
• Evitarea îndoirii și extinderii repetate a încheieturilor mâinilor.
• Diminuarea apucărilor repetitive/puternice cu încheietura mâinii în poziție flexată.
• Luarea de pauze de odihnă frecvente din activitățile repetitive.
• Efectuarea unor exerciții de condiționare și de întindere înainte și după activități.

Sindromul de tunel carpian presupune o recuperare îndelungată?

Intervenția chirurgicală pentru repararea sindromului de tunel carpian nu presupune o recuperare deosebit de lungă. Bandajul care acoperă copcile după operație poate fi îndepărtat în câteva zile. Mâna poate fi apoi folosită pentru activități ușoare. Este încurajată strângerea pumnului. Gama completă de mișcare a degetelor și ameliorarea timpurie a simptomelor se observă, de obicei, în termen de două săptămâni de la îndepărtarea copcilor. De obicei, vă puteți întoarce la majoritatea activităților în șase săptămâni. Întoarcerea la locul de muncă depinde de factori precum tipul de muncă, cât de mult control aveți asupra activității dumneavoastră și echipamentul de la locul de muncă.

Care este rata de succes a operației pentru sindromul de tunel carpian?

Intervenția chirurgicală pentru sindromul de tunel carpian are o rată de succes foarte mare, de peste 90%. Multe simptome sunt ameliorate rapid după tratament, inclusiv senzația de furnicături la nivelul mâinilor și trezirea pe timp de noapte. Amorțeala poate dispărea mai greu, chiar și după trei luni.

Atunci când sindromul de tunel carpian a devenit sever, ameliorarea poate să nu fie completă. Pot exista unele dureri în palmă în jurul inciziilor care pot dura până la câteva luni. Alte dureri după operație pot să nu fie legate de sindromul de tunel carpian. Pacienții care se plâng de durere sau ale căror simptome rămân neschimbate după operație fie au avut un sindrom de tunel carpian sever, fie au avut un nerv care nu a fost complet eliberat în timpul operației, fie nu au avut cu adevărat sindrom de tunel carpian. Doar un procent mic de pacienți nu obțin o ameliorare substanțială a simptomelor.

Ph. MD Alexandru Ilie @ RestartiX Center

Bibliografie:

1. https://orthoinfo.aaos.org/en/recovery/carpal-tunnel-syndrome-therapeutic-exercise-program/
2. https://www.physio-pedia.com/Carpal_Tunnel_Syndrome
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4005-carpal-tunnel-syndrome
4. https://www.physio-pedia.com/Carpal_Tunnel_Syndrome
5. https://www.choosept.com/guide/physical-therapy-guide-carpal-tunnel-syndrome