Cuprins

• Date epidemiologice
• Definiție
• Semne și simptome
• Persoane cu risc crescut de a dezvolta prediabet si ulterior diabet zaharat
• Investigații diagnostice
• Conduita terapeutică în prediabet

Date epidemiologice

Diabetul zaharat este o afecțiune cronică a cărei prevalență este în continuă creștere, reprezentând o adevarată problemă de sănătate publică, în ciuda măsurilor de conștientizare și de prevenție a acestuia. Conform studiului PREDATORR, prevaleța diabetului zaharat în România în anul 2014 era de 11.6%, iar predicțiile estimează că aceasta ar putea depăși 20-25% până în anul 2035. Această valoare, deși pare înfricoșătoare, nu este exclusă, dacă luăm în calcul faptul ca diabetul zaharat este una din cele mai subdiagnosticate boli cronice. Se presupune că la fiecare pacient cu această afecțiune există cel puțin încă unul care nu a fost încă diagnosticat.

Despre tipurile de diabet zaharat, semnele și simptomele acestei boli și mecanismul etiopatogenic am scris pe larg în aceste două articole:

Diabetul zaharat tip 1

Diabetul zaharat tip 2

Diabetul zaharat tip 1 este o afecțiune autoimună, al cărei mecanism etiopatogenic nu este pe deplin cunoscut și a cărei apariție nu poate fi decât într-o extrem de mică măsură influențată de stilul de viață al pacientului. Acesta reprezintă aproximativ 5% din totalul cazurilor de diabet zaharat, presupune un deficit absolut de insulină și nu se poate trata decât prin injectarea constantă a hormonului deficitar. Diabetul zaharat de tip 2 însă presupune o incapacitate de utilizare a glucozei de către organism, în prezența unei secreții normale sau chiar crescute de insulină. Instalarea acestuia se face pe o perioadă mai lungă de timp, de la câteva luni până la câțiva ani, iar apariția lui poate fi prevenită, amânată sau chiar anulată prin îmbunătățirea stilului de viață, mai precis prin adoptarea unei diete sănătoase, intensificarea nivelului de activitate fizică, odihnă suficientă și hidratare corespunzătoare. Condiția premergătoare diabetului zaharat se numește prediabet.

Definiție

Prediabetul este o condiție medicală în care valorile glicemiei sunt mai mari decât în mod normal, însă nu atât de mari încât să se încadreze în diagnosticul de diabet zaharat. De cele mai multe ori, acestea sunt trecute cu vederea de către pacienți sau chiar de către medic, deși ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă care să îi determine pe aceștia să ia niște măsuri preventive. Este momentul în care optimizarea stilului de viață poate avea cel mai mare impact în prevenirea și amânarea unei boli cronice.

Semne și simptome

Dacă semnele și simptomele diabetului zaharat (urinat frecvent, sete intensă, foame nejustificată, scădere în greutate, astenie, parestezii la nivelul membrelor, susceptibilitate la infecții etc) sunt prezente în proporții variabile în funcție de valorile glicemice si tipul acestei afecțiuni, prediabetul este în majoritatea covârșitoare a cazurilor asimptomatic. Un simptom nespecific al prediabetului, mai ales la pacienții supraponderali sau obezi, este reprezentat de hipoglicemia ușoară, moderat simptomatică. Acest lucru se datorează hipersecreției de insulină și se caracterizează prin tremurături, transpirații în special la nivelul capului si toracelui, senzație de foame, neliniște, simptome care se ameliorează semnificativ dupa aportul alimentar. Astfel, o glicemie scăzută la un pacient supraponderal, însoțită de apariția ocazională a acestor simptome, poate reprezenta un prim semn de apariție a prediabetului.

Persoane cu risc crescut de a dezvolta prediabet si ulterior diabet zaharat

Chiar dacă acest grup de boli poate afecta pe oricine, cei care au un risc crescut pentru a dezvolta prediabet și ulterior diabet zaharat sunt:

• persoanele supraponderale sau obeze
• persoanele care au varsta peste 40 de ani
• cei care au sau au avut o ruda de gradul 1 (părinți sau frați) diagnosticați cu diabet zaharat tip 2
• persoanele sedentare
• femeile care au avut diabet gestațional sau care au născut un făt macrosom (cu o greutate mai mare de 4 kg)
• femeile cu sindrom de ovar polichistic
• pacienții care asociază hipertensiune arterială, dislipidemie sau hiperuricemie

Investigații diagnostice

Analizele de laborator care diagnostichează prediabetul sunt reprezentate de:

• glicemia a jeun (la trezire) = 100-125 mg/dL
• glicemia la 2 ore după testul de toleranță la glucoză orala = 140-199 mg/dL
• hemoglobina glicată = 5.7-6.4%

Nu este nevoie ca toate valorile să fie modificate pentru a diagnostica prediabetul, este suficient ca una singură dintre ele să fie modificată la două determinări succesive. În cazul apariței acestor valori la pacienți tineri, normoponderali, fără istoric familial de diabet zaharat, se recomandă completarea investigațiilor de laborator cu următoarele analize:

• anticorpi specifici diabetului zaharat tip 1 (Anti-GAD, Anti-Insulină, Anti-Transportor de Zinc etc) – pentru diagnosticului unu eventual diabet autoimun la debut.
• peptid C – pentru evaluarea capacității secretorii a pancreasului
• insulinemie
• indice HOMA-IR – pentru diagnosticarea rezistenței la insulină

Conduita terapeutică în prediabet

După cum am precizat, prediabetul este momentul în care putem amâna sau chiar anula instalarea diabetului zaharat de tip 2, precum și dependența de un tratament medicamentos. Dupa confirmarea diabetului de tip 2, pacientul necesită de cele mai multe ori un tratament cronic (pentru tot restul vietii), adițional modificărilor de stil de viață.

Scăderea în greutate în cazul pacienților supraponderali sau obezi reprezintă una din cele mai importante acțiuni în managementul prediabetului. Studiile arată că și o scădere moderată, de 6-10% din greutatea actuală, poate duce la o reversibilitate a diabetului zaharat și poate contribui decisiv la reglarea glicemiei și la scăderea hemoglobinei glicate. Acesta ar trebui să se facă într-un mod sănătos și controlat, cu ajutorul unui regim personalizat, adaptat și variat, care să nu presupună restricții severe de macro- sau micronutrienți, precum și prin îmbunatățirea celorlalte elemente ale stilului de viață (mișcare, odihnă, hidratare etc)

Nutriția pacienților ar trebui să excludă grăsimile nesănătoase (în special cele trans, pe care le găsim în anumite produse semipreparate, sosuri, margarine și alimente prăjite), carbohidrații rapizi (prezenți în dulciuri, produse de patiserie și sucuri îndulcite cu zahăr) și produsele de tip junk-food și fast-food. Aceștia ar trebui să includă în meniu cât mai multe fructe și legume proaspete, carne slabă (în special pește), lactate semidegresate, ouă și carbohidrați complecși (cereale și făinoase integrale, boabe, cartofi, orez integral etc). De asemenea, se recomandă hidratarea eficientă (30-40 ml apă / kg) și renunțarea la fumat. Există numeroase studii care sugerează faptul că o dietă de tip mediteranean sau adoptarea unui regim de tip post-interitent poate aduce beneficii suplimentare în ameliorarea echilibrului glicemic.

Mișcarea reprezintă un alt element extrem de important al stilului de viață pentru un pacient cu prediabet. Pe lângă impactul avut asupra formării unui deficit caloric în scopul scăderii în greutate, efortul muscular ajută în mod activ la scăderea rezistenței la insulină. În momentul contracției mușchii absorb glucoza din sânge cu ajutorul unui transportor special, independent de insulină. Se recomandă efectuarea a cel putin 150 minute activitate susținută pe săptămână, în funcție de toleranța fiecărui pacient. Pentru cei cu afecțiuni osteoarticulare sau cu contraindicații pentru efort fizic intens, kinetoterapia reprezintă o soluție excelentă pentru a crește nivelul de activitate fizică. Pentru început, orice intensificare a nivelului de mișcare aduce beneficii asupra echilibrului glicemic.

Tratamentul medicamentos nu este necesar în cazul prediabetului, însă anumite molecule pot contribui la prevenirea evoluției afecțiunii. În cazul pacienților supraponderali sau obezi, care eventual asociaza și alte semne de rezistență la insulină (sindrom de ovar polichistic, acanthosis nigricans, indice HOMA-IR crescut), tratamentul cu metformin sau tiazolidindione poate avea un rol important în eficientizarea utilizării insulinei. De asemenea, pacienții cu probleme cardiovasculare (insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, boală cronica de rinichi etc) pot beneficia de tratament cu inhibitor de transportor sodiu-glucoză la nivel renal, iar cei cu obezitate severă pot fi ajutați de agoniștii de GLP1 cu indicație în obezitate. Suplimentele naturiste pentru scăderea glicemiei pot avea unele efecte benefice, însă nu beneficiază de studii concludente care sa le confirme eficiența.

De menționat este că tratamentul este inițiat doar de către Medicul Specialist diabetolog, exclusiv în cazul pacienților la care se argumentează, și că acesta nu înlocuiește sub nicio formă îmbunătățirea stilului de viață.

Prediabetul reprezintă condiția premergătoare apariției diabetului zaharat, caracterizată prin valori glicemice modificate, însă nu atât de mult încât să se încadreze ca fiind diabet zaharat. Este momentul în care o abordare intesivă de îmbunatățire a stilului de viață, caracterizată de un regim alimentar echilibrat, mișcare și hidratare eficientă poate opri evoluția bolii și poate asigura independența pacientului de un tratament medicamentos. Chiar dacă în unele situații evoluția bolii nu poate fi oprită, diabetul zaharat având și o importantă determinare genetică, toate măsurile de îmbunătățire a stilului de viață vor face ca acesta să apara cât mai târziu și să poată fi tratat eficient cu doze minime de medicație.

Expert RestartiX
Dr. Alexandru Popa
Medic specialist Diabet Zaharat Nutriție și Boli Metabolice

BIBLIOGRAFIE:
1. Diabetul zaharat în practica medicală – Gabriela Radulian, 2019
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4116271/
3. https://www.annualreviews.org/doi/10.1146/annurev-publhealth-090419-102644
4. https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2783414