Disfuncția articulației sacroiliace (SI), poate provoca uneori dureri în partea inferioară a spatelui și/sau a membrelor inferioare. Durerea de membru inferior cauzată de disfuncția articulației sacroiliace poate fi deosebit de dificil de diferențiat de durerea radiantă cauzată de o hernie de disc lombară (sciatică), deoarece acestea se pot simți destul de asemănător.

Timp de zeci de ani, articulația sacroiliacă a fost suspectată ca fiind o cauză frecventă a durerilor lombare și/sau de membre inferioare, deși dificultatea de a efectua teste de diagnosticare precise i-a lăsat sceptici pe mulți dintre profesioniștii domeniului medical. Astăzi se estimează că articulația sacroiliacă este responsabilă pentru 15% până la 30% din cazurile de dureri lombare.

Anatomia articulației sacroiliace

Articulația sacroiliacă leagă oasele șoldului de sacru (ilium), osul triunghiular dintre coloana lombară și coccis. Funcția principală a articulațiilor sacroiliace este de a absorbi șocurile dintre partea superioară a corpului și pelvis – membre inferioare.

În mod obișnuit, articulația sacroiliacă are o mobilitate redusă. Mișcările mici de la nivelul articulației ajută la absorbția șocurilor și la aplecarea înainte/înapoi. Articulația este întărită de ligamentele puternice care o înconjoară, dintre care unele se extind peste articulația din spatele bazinului. Această rețea de țesuturi moi oferă sprijin, limitează mișcările la nivelul articulației și ajută la absorbția presiunii.

Printre mușchii ce susțin funcția articulației sacroiliace sunt gluteus maximus și mușchiul piriform.

Surse de disfuncție ale articulației sacroiliace

Mecanismele principale ale disfuncției articulației și includ:

• Prea multă mișcare (hipermobilitate sau instabilitate) la nivelul articulației sacroiliace poate provoca o senzație de instabilitate a bazinului și poate duce la durere. Durerea cauzată de prea multă mișcare este resimțită de obicei în partea inferioară a spatelui și/sau în șold și poate iradia în zona inghinală.
• Prea puțină mișcare (hipomobilitate sau fixare) poate provoca tensiune musculară, durere și poate inhiba mobilitatea. Durerea este simțită de obicei pe o parte a spatelui sau a feselor și poate iradia în partea din spate a piciorului (similar cu durerea sciatică ).

Inflamația articulației sacroiliace (sacroileita) poate produce, de asemenea, durere și rigiditate pelviană. Disfuncția articulației sacroiliace poate cauza inflamația sau inflamația poate apărea cu funcționarea normală a articulației din cauza unei infecții, a unei afecțiuni reumatoide sau a altei cauze.

Disfuncția articulației sacroiliace este mai frecventă la femeile tinere și de vârstă mijlocie. Femeile care sunt însărcinate sau care au născut recent pot fi mai susceptibile la dureri ale articulației sacroiliace.

Simptomele întâlnite în cazul disfuncției articulației sacroiliace includ de obicei:

• Durere lombară inferioară care poate varia de la ușoară la severă. Durerea lombară inferioară este de obicei resimțită doar pe o parte, dar în unele cazuri poate fi resimțită pe ambele părți.
• Durere care se răspândește în șolduri, fese și/sau în zona inghinală. Una dintre cele mai frecvente zone în care se simte durerea articulației SI este în fese și în partea inferioară a spatelui sau în partea laterală a coapsei. Durerea este de obicei resimțită doar pe o parte, dar poate fi resimțită pe ambele părți.
• Durere de tip sciatic în fese și/sau în partea din spate a coapselor, care se simte fierbinte, ascuțită și înjunghiată și poate include amorțeală și furnicături. Disfuncția articulației sacroiliace poate provoca simptome asemănătoare sciaticii care rareori se extind sub genunchi.
• Rigiditate și reducerea amplitudinii de mișcare în partea inferioară a spatelui, șoldurilor și pelvisului ceea ce poate cauza dificultăți la mișcări cum ar fi urcatul scărilor sau aplecarea.
• Înrăutățirea durerii atunci când se exercită o presiune suplimentară asupra articulației sacroiliace, cum ar fi urcarea scărilor, alergarea sau joggingul și statul întins sau punerea greutății pe o parte.
• Instabilitate în pelvis și/sau în partea inferioară a spatelui, ceea ce poate face ca pelvisul să se simtă ca și cum se va îndoi sau va ceda atunci când stați în picioare, mergeți sau treceți de la poziția în picioare la cea șezândă.

Agravarea disfuncției articulației sacroiliace poate duce la inflamație, numită și sacroileită. Această afecțiune poate fi cauza principală a durerii, a rigidității și a altor simptome.

Cauze și factori de risc pentru disfuncția articulației sacroiliace

Anumiți factori pot crește riscul de a dezvolta o disfuncție la nivelul articulației SI, inclusiv:

• Biomecanica defectuoasă a mersului, cum ar fi discrepanța de lungime a picioarelor sau scolioza, care pot exercita o presiune inegală pe o parte a pelvisului, provocând uzura articulației SI și un risc crescut de durere.
• Sarcina sau nașterea recentă pot provoca în mod obișnuit dureri ale articulației sacroiliace la femei din cauza creșterii în greutate, a modificărilor hormonale care determină relaxarea ligamentelor din articulația SI (hipermobilitate) și a modificărilor pelviene asociate cu nașterea. Pentru unele femei, ligamentele pot rămâne laxe după naștere și pot provoca dureri și instabilitate ale articulației sacroiliace.
• Intervenții chirurgicale anterioare la nivelul spatelui inferior, care pot deplasa presiunea la nivelul articulației sacroiliace. Un studiu a constatat că durerea articulației sacroiliace tinde să fie mai frecventă în urma unei operații de fuziune decât a unei discectomii. Același studiu a constatat că o operație pe mai multe niveluri a fost mai probabil să provoace dureri ale articulației sacroiliace decât o procedură pe un singur nivel. De asemenea, au fost raportate dureri ale articulației sacroiliace în urma unei intervenții chirurgicale de înlocuire a articulației șoldului și a grefelor osoase prelevate de la nivelul osului iliac.
• Activități care pun presiune repetată asupra articulației, cum ar fi sporturile de contact, ridicarea regulată de greutăți sau locurile de muncă ce presupun un efort fizic intens.
• Dacă mușchii pelvieni și/sau cei lombari sunt neantrenați, stresul provocat de statul prelungit în șezut sau în picioare poate contribui, de asemenea, la durerea articulației SI.

În multe cazuri, durerea articulației sacroiliace poate apărea treptat, fără o cauză evidentă. În alte cazuri poate fi rezultatul direct al unei leziuni sau traume, cum ar fi o căzătură.

Diagnostic

Nu există un singur test care să diagnosticheze disfuncția articulației sacroiliace. Din acest motiv, este important ca o combinație de rezultate ale testelor de diagnosticare să fie luată în considerare pentru a stabili un diagnostic precis.

Diagnosticarea disfuncției articulației sacroiliace poate fi dificilă, deoarece simptomele imită alte afecțiuni comune, cum ar fi durerea de picior cauzată de o hernie de disc lombară sau durerea de spate cauzată de artrită.

De obicei, se ajunge la un diagnostic prin intermediul unui examen fizic.

Istoricul medical și examenul fizic

Procesul de diagnosticare începe, de obicei, cu o anamneză. Aceasta va include informații despre durerea și simptomele actuale.

În plus se va avea în vedere istoricul medical care include informații despre dietă, somn și obiceiuri (exerciții fizice/activitate), precum și despre orice leziuni recente sau trecute care pot contribui la cauza durerii articulației SI.

Există mai multe teste de provocare ortopedică care pot exclude sau identifica articulația sacroiliacă ca sursă a durerii, inclusiv:

• Testul de împingere sacrală, în care se aplică presiune pe partea din spate a șoldurilor în timp ce se stă întins cu fața în jos (înclinat) pe o masă de examinare. Testul de împingere sacrală este considerat pozitiv atunci când această presiune reproduce durerea.
• Testul de distragere, în care se aplică presiune în partea din față a șoldurilor în timp ce se stă întins cu fața în sus (în decubit dorsal). Testul este pozitiv atunci când presiunea aplicată pe șolduri reproduce durerea.
• Testul FABER, în care, în timp ce se stă întins pe spate, un membru inferior este ținut întins în timp ce celălalt picior atinge interiorul genunchiului. Se aplică presiune asupra articulației SI prin împingerea ușoară a genunchiului îndoit în jos și în afară. Modificările la acest test pot include tragerea genunchiului îndoit în sus spre piept și/sau mișcarea acestuia dintr-o parte în alta. Se poate aplica, de asemenea, o presiune în jos pe șoldul opus. Testul FABER este considerat pozitiv dacă aceste mișcări reproduc durerea sau nu pot fi finalizate din cauza unei amplitudini de mișcare limitate. Acest test poate reproduce durerea în șold, în regiunea lombară inferioară și/sau în articulația SI, iar localizarea exactă a locului durerii este importantă înainte de a concluziona că acest test este pozitiv pentru durerea articulației SI.
• Teste de palpare, în care se aplică o presiune profundă cu degetul mare direct pe întreaga articulație SI de fiecare parte. Un test pozitiv este sensibilitatea pe articulația SI afectată, care trebuie apoi corelată cu alte teste de provocare.

După cum s-a menționat mai sus, articulația sacroiliacă este confirmată ca sursă a durerii dacă o combinație de teste de mișcare reproduce un răspuns dureros similar pe articulația SI implicată și, alte cauze au fost excluse.

Teste suplimentare de diagnosticare

După ce se colectează istoricul medical și se efectuează un examen fizic, pot fi necesare teste suplimentare pentru a confirma că articulația sacroiliacă este sursa durerii, cum ar fi:

• Injecția articulației sacroiliace, denumită uneori blocarea articulației sacroiliace. Constă în injectarea unei soluții anestezice (de obicei lidocaină) în articulația sacroiliacă. Dacă injecția ameliorează durerea, se poate confirma că articulația sacroiliacă este sursa durerii. Ghidarea fluoroscopică (raze X „în direct”) este utilizată de obicei pentru a ghida acul spre articulație, deși s-a raportat că utilizarea ghidării cu ultrasunete este la fel de precisă, eliminând astfel expunerea pacientului la radiații ionizante asociate cu tehnicile de ghidare fluoroscopică.
• Testele imagistice de diagnosticare, inclusiv radiografia, tomografia computerizată sau RMN, pot fi utilizate pentru a exclude alte cauze posibile ale durerii lombare/pelvine, cum ar fi hernia de disc.

Metoda standard pentru diagnosticarea articulației SI ca sursă a durerii este un test de injecție, dar, trei sau mai multe teste pozitive pot fi utilizate în luarea timpurie a deciziilor clinice pentru a reduce numărul de injecții inutile.

Testele imagistice, cum ar fi radiografia, CT și RMN, sunt de obicei mai puțin utile decât testele clinice, deoarece răspunsurile la durere nu pot fi imaginate de către pacient. Adesea, multe constatări imagistice anormale sunt nesimptomatice și/sau nu sunt relevante din punct de vedere clinic. Astfel, imagistica necorelată cu testele clinice ar putea duce la intervenții inutile mai invazive.

Tratament

Tratamentele pentru disfuncția articulației sacroiliace se concentrează de obicei pe ameliorarea durerii și pe restabilirea mișcării normale a articulației. Cele mai multe cazuri de dureri ale articulației SI sunt gestionate eficient cu ajutorul tratamentelor nechirurgicale.

Tratamentele inițiale pentru durerea articulației sacroiliace includ de obicei:

• O scurtă perioadă de repaus. Se poate recomanda o perioadă de repaus de 1 până la 2 zile. Odihna mai lungă de câteva zile nu este recomandată, deoarece acest lucru poate agrava rigiditatea și poate provoca creșterea durerii și decondiționarea generalizată.
• Aplicarea de gheață sau căldură. Gheața aplicată la nivelul spatelui și pelvisului poate reduce inflamația și atenua durerea și disconfortul. Căldura aplicată în jurul articulației poate ajuta la ameliorarea durerii prin reducerea tensiunii musculare sau a spasmelor.
• Tratamentul medicamentos. Analgezicele fără prescripție medicală și medicamentele antiinflamatoare pot fi recomandate pentru ameliorarea durerii ușoare până la moderate. Medicamentele eliberate pe bază de rețetă, cum ar fi relaxantele musculare sau analgezicele narcotice, pot fi utilizate în timpul episoadelor de durere severă, acută. Aceste medicamente trebuie utilizate cu prudență, deoarece creează o dependență ridicată și pot provoca efecte secundare severe.
• Manipularea manuală. Manipularea manuală realizată de un fizioterapeut, de un osteopat sau de un alt profesionist calificat din domeniul sănătății poate fi foarte eficientă dacă durerea articulației sacroiliace este cauzată de o hipomobilitate. Această terapie constă în proceduri manuale aplicate la nivelul articulației SI și în regiunea lombară cu scopul de a reduce fixarea articulației și tensiunea musculară și de a restabili amplitudinea normală a mișcării.
• Atunci când articulația SI este prea liberă (hipermobilă), se poate înfășura o orteză pelviană în jurul taliei pentru a stabiliza zona.
• Injecțiile la nivelul articulației sacroiliace. Se injectează un anestezic local (cum ar fi lidocaina) cu un medicament antiinflamator (cum ar fi un corticosteroid) pentru a reduce inflamația și a ajuta la ameliorarea durerii. Ameliorarea durerii în urma unei injecții articulare poate ajuta la minimizarea durerii la începerea unui program de terapie fizică și la revenirea la niveluri normale de activitate.

Nu există o singură abordare pentru gestionarea durerii articulației SI care să funcționeze pentru toată lumea. O combinație de mai multe metode și mijloace este de obicei necesară pentru ameliorarea eficientă a durerii.

Kinetoterapia în tratarea disfuncției articulației sacroiliace

Terapia fizică pentru reabilitarea articulației sacroiliace include de obicei:

• Stretching pentru a reduce tensiunea musculară și spasmele din partea inferioară a spatelui, șoldurilor și pelvisului, inclusiv mușchii piriform, gluteus maximus, erectori spinali și ischiogambieri. Tensiunea inegală din acești mușchi poate fi cauza principală a durerii.
• Exerciții de tonifiere a musculaturii pentru a susține mai bine articulația sacroiliacă și pelvisul/spatele inferior. O mai bună susținere a articulației poate fi obținută prin întărirea mușchilor abdominali, a mușchilor laterali ai trunchiului și a mușchilor din regiunea lombară.
• Exerciții aerobice pentru a îmbunătăți fluxul sanguin și a aduce nutrienți și oxigen la țesuturile deteriorate, ceea ce poate facilita procesul de vindecare. Aerobicul cu impact redus poate include ciclismul staționar, alergarea pe un aparat eliptic sau hidrokinetoterapia.

Exercițiile pentru disfuncția articulației sacroiliace sunt concepute pentru a readuce ușor articulația la funcția și mobilitatea normală, reducând astfel durerea și celelalte simptome asociate. Exercițiile trebuie să fie individualizate și variază în funcție de potențialul de moment și caracteristicile pacientului.

În cazul în care te confrunți cu simptomele descrise, nu ezita să iei legătura cu unul dintre exeperții RestartiX. Primul pas în tratarea disfuncției sacro-iliace este stabilirea unui diagnostic corect.

Bibliografie

1. https://www.webmd.com/back-pain/si-joint-back-pain
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/sacroiliitis/symptoms-causes/syc-20350747
3. https://www.physio-pedia.com/Sacroiliac_Joint_Syndrome
4. https://www.spine-health.com/conditions/sacroiliac-joint-dysfunction/surgical-treatment-sacroiliac-joint-pain
5. https://www.arthritis-health.com/types/general/possible-causes-sacroiliitis-and-si-joint-pain
6. https://si-bone.com/si-joint-diagnosis
7. https://creakyjoints.org/education/sacroiliac-joint-pain/