”Ce să fac la psiholog? Cu ce mă poate ajuta psihologul când durerea mea este fizică?”

Există o relație foarte strânsă între mintea și corpul nostru, pentru că noi funcționăm ca un tot unitar și nu ca elemente disparate. Astfel, dacă avem o stare psihică proastă, acest lucru se va reflecta în comportament, mai apoi în gânduri și convingeri, iar acestea vor crea stilul nostru de viață, alegerile, deciziile.

Toate acestea, în timp, pot duce la apariția, instalarea unor probleme de sănătate sau agravarea celor existente. Acest lucru, numit somatizare, reprezintă încercarea organismului de a face vizibilă o durere, suferință, conflict, care nu pot fi rostite cu glas tare, dar care nici nu mai pot fi trecute cu vederea. Somatizarea este un strigăt de ajutor, este o încercare a organismului de a scoate din inconștient o suferință emoțională și astfel apar problemele de ordin fizic, în cazul nostru…durerea. (Mitrofan, 2004).

Durerea reprezintă în sine un factor de stres pentru persoana care o experimentează însă, aduce totodată și un factor de stres secundar prin suferința emoțională cu care vine la pachet, ce se exprimă prin emoții neplăcute precum îngrijorare, frustrare, descurajare, furie, neputință și o atitudine negativă față de viitor, care se accentuează pe parcursul timpului. Devine evident faptul că alături de durerea fizică, se asociază și durerea emoțională ca factor de stres psihic, iar presiunea pe care o resimte persoana este intens amplificată (Degood & Shutty, 1992).

Tensiunea psihică denumită generic stres, scade pragul de percepere a durerii. Mai exact, această tensiune generează fizic o stare de vigilență, încordare, tensiune și rigiditate musculară ce determină persoana să fie mult mai atentă și concentrată pe senzațiile dureroase percepute. Astfel impulsul nervos dureros va fi din ce in ce mai rapid, la dureri de intensitate din ce în ce mai mică. În acest fel, durerea fizică devine tot mai persistentă și se amplifică sub influența stresului psihic și a emoționalității negative, iar perceperea din ce în ce mai rapidă a durerii, generează evident o nouă sursă de stres și de emoții negative dezvoltându-se o spirală a durerii, care epuizează resursele fizice și psihice ale persoanei.

Deși este disfuncțional, o caracteristică importantă a durerii este capacitatea ei de a ne captiva întreaga atenție și de a pune stăpânire pe viața noastră, însă la întreruperea acestui cerc vicios contribuie consilierea psihologică. Aceasta are ca scop pe de o parte dezvoltarea a capacităţii de autocontrol a durerii, iar pe de altă parte învăţarea unor metode de contracarare a influenţelor negative, fizice şi mentale, generate de durere, diminuând astfel starea de stres emoțional (Linton & Shaw, 2011)

Psihologul intervine asupra durerii emoționale generate de cea fizică inițială și oferă ajutor în restructurarea gândurilor negative despre durere și în procesarea emoțiilor negative aferente. Pentru că emoțiile noastre nu vorbesc…însă se exprimă! Și o fac prin senzații corporale, comportamente și gânduri automate. Ceea ce este interesant la o durere pe care o simțim, este faptul că intensitatea ei variază în funcție de modul în care gândim, iar cu cât avem tendința de a ne lupta sau de a ne opune durerii,  cu atât devine  mai intensă (Dimova, 2013).

De ce se întâmplă asta? Pentru că scopul durerii de fapt este unul pozitiv. Aceasta apare în viața noastră într-un anumit moment și într-o anumită formă, cu un anumit mesaj. Durerea devine ca un purtător de cuvânt al sufletului nostru, ce ne semnalează faptul că este nevoie să facem o schimbare. Dar înainte de a calma durerea, trebuie să o analizăm și să încercăm să îi aflăm cauza, deoarece ca oricare altă emoție pe care o manifestăm, durerea este în esență tot o emoție, o suferință. Un aspect important privind modul în care reacționăm la durere este semnificația pe care o atribuim acesteia, pentru că această semnificație se exprimă direct în apariția senzației de suferință emoțională.

Astfel pe lângă oferirea de ajutor în managementul stresului asociat durerii, psihologul ajută persoana să înţeleagă ce i se întâmplă, în contextul suferinţei sale dureroase, să-şi schimbe opiniile sau convingerile eronate cu privire la durerea sa și să ghideze persoana într-un demers explorator, ce se finalizează cu decriptarea mesajului durerii și asumarea responsabilității asupra vieții și asupra vindecării personale (Mitrofan, 2004).

Specialist Restartix Psiholog Clinician Denisa Olbojan

Surse bibliografice:

1. Degood, D., & Shutty, M. (1992). Assessment of pain beliefs, coping and self-efficacy. Handbook of pain assessment.
2. Dimova, V. (2013). Does severe acute pain provoke lasting changes in attentional and emotional mechanisms of pain-related processing. Pain.
3. Linton, S., & Shaw, W. (2011). Impact of psychological factors in the experience of pain. Physical Therapy, 700–711.
4. Mitrofan, I. (2004). Terapia unificarii – abordare holistica a dezvoltarii si a transformarii umane. Bucuresti: Editura SPER.