Cuprins
- Aspecte generale despre coloana vertebrală
- Ce este scolioza?
- Cauze și factori favorizanți de a dezvolta scolioză
- Simptomatologia copilului cu scolioză
- Cum se diagnostichează scolioza la copii
- Stadiile scoliozei și tratamentul scoliozei la copii
Introducere
Scolioza este o deformare a coloanei vertebrale în toate cele 3 planuri ale spațiului, din pacate, din ce in ce mai frecventă în rândul adolescenților, fiind de 4 ori mai frecventă în rândul fetelor decât al băieților. Scolioza idiopatică (IS) se poate dezvolta în orice moment în timpul copilăriei și adolescenței. Apare cel mai frecvent în perioadele de creștere – prima este în primele luni de viață, în general între 6 și 24 de luni, apoi între 5 și 8 ani există un vârf de creștere în înălțime și cea mai importantă creștere rapidă este la pubertate, în general între 11 și 14 ani. Rata de dezvoltare a curburii coloanei vertebrale se modifică cel mai rapid la începutul pubertății, când se observă o creștere longitudinală în scheletul axial, astfel că există câteva semne distincte pe care le poți observa la copilul tău, din punct de vedere estetic, – asimetriile – de umeri, omoplați, bazin. După aproximativ 2/3 din perioada de creștere pubescentă, fetele experimentează menarha, ceea ce indică faptul că vârful de creștere a fost depășit.
Scolioza la copii, denumită și scolioză pediatrică sau idiopatică juvenilă este o curbură a coloanei vertebrale care este diagnosticată pentru prima dată între 4 și 10 ani. Cuvântul „idiopatic” este un termen medical, cauza exactă de apariție, fiind necunoscută. S-a stabilit că cel mai frecvent grup de vârstă diagnosticat cu scolioză sunt adolescenții cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani. Această grupă de vârstă intră într-o etapă semnificativă de creștere și dezvoltare și știind că această creștere este cel mai mare declanșator al progresiei, știm că acești pacienți se confruntă cu un risc ridicat de progresie rapidă.
Scolioza este o boală “silențioasă”, de cele mai multe ori nedureroasă la copii, motiv pentru care, copilul trebuie verificat anual pentru depistarea unor semnale de alertă.
Scolioza afectează oameni de toate etniile și naționalitățile, fiind considerată o problemă globală majoră care afectează 28 de milioane de oameni. Nu este contagioasă și este foarte puțin probabil să existe ceva ce poți face pentru a „obține” scolioză.
Scolioza este o boală frecventă în România de fapt, s-a evidențiat într-un studiu că țara noastră se află pe locul 1 în rândul țărilor europene, din acest punct de vedere.
Aspecte generale despre coloana vertebrală
Coloana vertebrală se întinde de la baza craniului de-a lungul spatelui pâna la bazin, fiind compusă din 33-34 de piese scheletice numite vertebre, fiecare dintre acestea avand aproximativ 1,5 cm grosime și care sunt așezate una deasupra celeilalte. Deși coloana vertebrală este o structură continuă, este descrisă sub forma a cinci regiuni diferite ale coloanei:
- Regiunea Cervicală – gâtul și porțiunea superioară a spatelui – compusă din 7 vertebre care suportă greutatea și mișcările capului și protejează nervii care părăsesc craniul.
- Regiunea Toracală – porțiunea medie a spatelui, constituită din 12 vertebre situate între coloana cervicală și lombară.
- Regiunea Lombară – porțiunea inferioară a spatelui, compusă din 5 vertebre, care oferă suport pentru aproximativ întreaga dumneavostră greutate corporală.
- Sacrul – este compus din 5 vertebre unite ca un corp solid, care se atașează de oasele iliace ale pelvisului, formând articulațiile sacroiliace.
- Coccisul – localizat sub sacru, format din 4-5 vertebre unite.
Coloana vertebrală nu este rectilinie, privită din profil, ci are două feluri de curburi. Acestea sunt cu convexitatea anterioară în zona cervicală și lombară și cu convexitatea posterioară în zona toracică. Segmentul sacro-coccigian are o curbură imobilă cu convexitatea posterioră. Curburile vertebrale împreună cu ligamentele și discurile intervertebrale contribuie la realizarea unui echilibru intrinsec adecvat al coloanei, la care se adaugă echilibrul extrinsec, pe care îl realizează grupele musculare, care susțin coloana vertebrală în mod direct, sau prin intermediul altor structuri. Se ajunge astfel la numeroase mecanisme, care au rol de a atribui coloanei vertebrale rezistență, mobilitate și suplețe maximă, care o fac potrivită pentru rolul de susținere, axare, protecție și mișcare pe care îl are.
Ce este scolioza?
Termenul de scolioză a fost introdus de Galen în secolul al II lea, împreună cu termenii de cifoză și lordoză. Scoliosis Research Society definește scolioza idiopatică mergând direct la aspectul radiologic, ca fiind o curbură laterală a coloanei vertebrale mai mare sau egală cu 10 grade Cobb, cu rotație și etiologie necunoscută.
Scolioza idiopatică este o deformare structurală tri-dimensională a coloanei vertebrale, care apare la copii aparent sănătoși și poate progresa în raport cu mai mulți factori în orice perioadă rapidă de creștere sau mai târziu în viață. În plan transversal – se produce torsiunea sau rotația corpurilor vertebrali, cu apariția ghibusului; în plan frontal – se produce flexia laterală, iar în plan sagital – accentuarea sau diminuarea lordozelor si cifozelor fiziologice.
Scolioza structurală trebuie diferențiată de atitudinea scoliotică sau „scolioza funcțională”, care reprezintă o înclinare laterală a coloanei vertebrale, dar fără rotația vertebrelor, fără ghibus și reductibilă în decubit dorsal, o curbură a coloanei vertebrale secundară unor cauze extraspinale cunoscute (de exemplu, scurtarea unui membru inferior sau asimetria tonusului muscular paraspinal, scolioza antalgică din sindroamele dureroase, scolioza secundară tulburărilor de auz sau de vedere, scoliozele degenerative).
Există trei categorii de scolioză pediatrică idiopatică, conform glosarului revizuit SRS. Fiecare categorie se bazează pe vârsta la care a fost diagnosticată prima dată curbura coloanei vertebrale a copilului:
- Scolioza infantilă – de la naștere – 3 ani. S-a constatat că este mai frecvent întâlnită la băieți, poate prezenta creșterea lordozei lombare, deformarea craniului și prezența torticolisului. Studiile spun că are un prognostic negativ, se agravează fără tratament și toracele se deformează. Terapia constă în aplicarea patului de corecție din ghips și a corsetului, dar și exerciții pasive de corecție. După vârsta de 3 ani, copilul trebuie să poarte corset.
- Scolioza juvenilă se dezvoltă când copilul are între 3 – 10 ani, având un vârf de creștere între 5-8 ani; coloana vertebrală în această perioadă crescând cu aproape 0,6 cm pe an, aproape cu jumătate mai puțin ca în primii ani de viață.
- Scolioza adolescentului se dezvoltă între 10 – 18 ani; coloana vertebrală în această perioadă crescând cu aproape 1,2 cm pe an.
EOS sau scolioza cu debut precoce este scolioza care se dezvoltă rapid și necruțător înainte de vârsta de 10 ani, un grup eterogen, putând vedea curburi care sunt legate de tulburări sindromice, precum osteogenoza imprefectă. Aceste curburi sunt de obicei extrem de agresive și rapid progresive. Prognosticul curburii este direct legat de tulburarea de bază. Această scolioză este complet diferită de scolioza adolescentină și de deformarea adultului, existând o scurtare a coloanei vertebrale toracale, fiind legată de o reducere a volumului toracal și pulmonar, existând o legătură directă între lungimea coloanei toracale și calitatea vieții adulte, existând un risc crescut de deces din cauza bolilor cardiopulmonare.
Alte tipuri mai puțin frecvente de scolioză structurală pediatrică cu etiologie cunoscută includ: Scolioza neuromusculară – este cauzată de afecțiuni medicale care afectează nervii și mușchii, provocând dezechilibru și slăbiciune în mușchii care susțin coloana vertebrală, cum ar fi distrofia musculară sau paralizia cerebrală, care pot duce la scolioză. Sindroamele medicale specifice pot fi asociate cu dezvoltarea scoliozei, cele mai frecvente fiind: sindromul Marfans, Prada-Willi, Ehlers-Danlos, Trisomia 21, Retts și sindromul Beale, fiind curburi progresive, dar nu la fel de agresive ca cele sindromice, cu un prognostic direct legat de tulburarea de bază; Scolioza congenitală (10%), care apare din cauza malformărilor vertebrale în săptămânile 4-6 de gestație, în 25% din cazuri NU progresează, în alte 25% din cazuri progresează lent și în 50% din cazuri progresează rapid.
În aproximativ 10-20% din cazuri, scolioza este secundară unui alt proces patologic, scolioza de natură idiopatică, întrunește celelalte 80-90% dintre cazuri şi este reprezentată, vă reamintesc, în mare parte de scolioza idiopatică a adolescentului.
Cauze și factori favorizanți de a dezvolta scolioză
Scolioza există de mii de ani, printre oameni din fiecare cultură și țară. Cu toate acestea, pentru tot timpul în care am studiat scolioza, adevăratele sale cauze rămân evazive, însă știm că aceasta NU este legată de comportamente sau activități specifice – cum ar fi purtarea unui rucsac greu sau o postură vicioasă. Scolioza este probabil cauzată de o combinație de factori diferiți, care interacționează împreună și diferă de la o persoană la alta, fiind o afecțiune foarte complexă.
1. Cercul vicios
În primul articol pe care l-a prezentat în anul 2003, Burwell ne vorbește despre ,,cercul vicios’’, primul autor care a prezentat această teorie a fost Stokes, vobind despre o curbură a coloanei vertebrale care dezvoltă o încărcare asimetrică, care duce la o creștere asimetrică, iar aceasta duce la înclinarea vertebrelor și discului, Burwell adăugând relația dintre lordoză și scolioză care provoacă încărcare excentrică, ducând la creșterea excentrică, apoi la deformarea trapezoidală a vertebrelor si discurilor.
2. Leziunea cervicală superioară
Observațiile clinice sugerează că mulți pacienți cu scolioză au suferit o naștere traumatică, printr-o operație de cezariană sau o naștere vaginală care implică folosirea forcepsului sau extractoarelor cu vid. Când copilul este scos din uter, capul și gâtul acestuia sunt foarte vulnerabile la răni. Forța excesivă ar putea perturba coloana cervicală superioară, creând perturbări în alinierea oaselor gâtului și ducând la leziuni ale nervilor și ligamentelor, care au impact în menținerea posturii și echilibrului, fiind posibil ca leziunile acestei zone să interfereze cu feedback-ul dintre creier și corp, ducând la trimiterea și primirea inadecvată a semnalelor între cei doi.
3. Tensiunea măduvei spinării
Conceptele Roth-Porter și RASO gravitează în jurul ideii că dacă elasticitatea nervilor este redusă sau oasele coloanei vertebrale cresc mai repede decât nervii, rezultatul final va fi tensiunea asupra nervilor, care poate avea multe efecte negative. Pentru a înțelege de ce, este important să ne uităm la caracteristicile măduvei spinării. În jurul măduvei spinării este o teacă rezistentă, protectoare, numită dura mater, care se înfășoară în jurul măduvei spinării în fibre striate în cruce, iar când măduva spinării se prelungește, datorită orientării fibrelor durei mater, creează un efect de „clește” asupra nervilor, care poate interfera cu sănătatea corpului, similar cu modul în care blocarea unui vas de sânge poate fi dăunătoare țesuturilor care au fost furnizate de acel vas. La unii indivizi, tensiunea măduvei spinării joacă un rol minor, iar la alții ar putea fi principalul factor de conducere din spatele scoliozei. Interesant este că există două gene primare care influențează tensiunea măduvei spinării, – unul codifică elasticitatea măduvei spinării propriu-zise, iar celălalt reglează elasticitatea nervilor spinali care se ramifică în coloana lombară. Este posibil ca problemele cu prima genă să conducă la mai multe cazuri de scolioză toracică, iar problemele cu a doua sunt mai probabil să ducă la o curbură lombară.Restabilirea echilibrului sagital ideal al coloanei vertebrale reduce distanța pe care nervii trebuie să o parcurgă prin canalul spinal și, prin urmare, tensiunea la care se află nervii.
4. Ereditate,factori genetici şi epigenetici
Cercetările arată că din punct de vedere genetic, se consideră că între 30% și 50% dintre pacienți moștenesc boala de la o rudă care poate fi îndepăratată până la gradul al 3-lea. Nu există o singură genă care să provoace scolioza. Chiar și la gemenii identici, unul poate dezvolta scolioză, în timp ce celălalt nu. Factorii genetici implicați în scolioză par să se învârte în jurul genelor responsabile de reglarea dezvoltării normale a oaselor și ligamentelor. Scolioza este adesea asociată cu o densitate osoasă scăzută (osteopenie) și hipermobilitate articulară (laxitate ligamentară).
5. Factori musculari
Scolioza nu este cauzată de tensiunea musculară, studiile au descoperit că tensiunea în mușchi apare ca o consecință a scoliozei, după ce aceasta a progresat până la un anumit punct.
6. Melatonina
Melatonina și relația ei cu scolioza idiopatică au fascinat cercetătorii, descoperind întâmplător că ablaţia glandei pineale, care secretă melatonina, poate provoca scolioză. Lucrările efectuate sugerează că este necesară o sinteza normală de melatonina pentru dezvoltarea armonioasă a sistemului nervos şi în particular a echilibrului postural de care depinde simetria poziţiei ortostatice. O parte dintre autori au observat o scădere a nivelului de melatonină la pacienții cu scolioză idiopatică, fiind invers proporțional cu unghiul Cobb.
7. Biomecanica spinală alterată
Cu multe decenii în urmă, oamenii de știință au observat că persoanele cu scolioză tind să aibă o aplatizare a spatelui superior și mijlociu (cifoză toracică). Ei au teoretizat că această îndreptare a coloanei vertebrale și pierderea curburilor fiziologice, au creat un efect de „destabilizare” asupra coloanei vertebrale, ceea ce a făcut-o vulnerabilă la dezvoltarea scoliozei. Restabilirea fiziologiei curburilor coloanei vertebrale și promovarea echilibrului sagital sănătos pare să influențeze sănătatea și calitatea vieții pe termen lung.
8. Toxicitate chimică
Cercetările suplimentare în curs sugerează că anumite metale grele, cum ar fi mercurul, poate avea un efect negativ asupra ligamentelor, slăbindu-le și încurajând dezvoltarea scoliozei. Deși nu există nicio dovadă că scolioza este direct legată de vreo deficiență specială de vitamine și minerale, se crede că este posibil ca o persoană să fie afectată de deficiențe, care la rândul lor pot avea efecte asupra sistemului său musculo-scheletal.
Simptomatologia copilului cu scolioză
Timp de mulți ani, s-a crezut că majoritatea cazurilor de scolioză nu au cauzat probleme de sănătate, cu toate acestea, cercetări recente au demonstrat că sunt cazuri ușoare de scolioză, care pot reduce capacitatea organismului de a performa la întregul său potențial.
La copii, semnele cele mai evidente vor fi, de obicei, schimbările de postură și asimetriile: spatelui, umerilor, omoplaților sau șoldurilor, coastele sau omoplatul ar putea ieși mai mult pe o parte a spatelui decât pe cealaltă sau ați putea observa că distanța dintre un braț și trunchi este mai mare decât pe partea opusă. Uneori, o haină poate părea că atârnă neuniform.
Pe lângă schimbările de postură, scolioza copilului tău poate determina afectări ale funcției pulmonare (fluxul insuficient de oxigen pentru organismul în creştere putând afecta creierul: copiii învaţă mai greu, obosesc mai repede, suferă de iritabilitate); dificultăți de somn, tensiune musculară și o altă schimbare interesantă care poate apărea la persoanele cu scolioză este afectarea propriocepției – capacitatea corpului de a-și recunoaște propria poziție, fără niciun indiciu vizual, ducând astfel la afectarea echilibrului și coordonării.
Sunt studii care constată efectele emoționale negative ale scoliozei, copiii cu scolioză severă au mai multe șanse de a avea probleme psihologice care le afectează calitatea vieții decât pacienții cu scolioză medie sau ușoară. Scolioza are, de asemenea, potențialul de a afecta ciclurile menstruale la pacientele de sex feminin.
De asemenea, se credea că scolioza nu provoacă nicio durere. Deși este adevărat că unele persoane care trăiesc chiar și cu scolioză severă nu au dureri, este, de asemenea, adevărat că sunt cazuri ușoare de scolioză care pot fi dureroase, unele studii arătând că scolioza provoacă durere la aproximativ 35% dintre copii. De obicei, apare durerea de cap sau dureri la nivelul spatelui sau picioarelor, fiind cauzate de mușchii suprasolicitați sau dezechilibre ale coloanei vertebrale.
Cum se diagnostichează scolioza la copii
Dacă observați semnele descrise anterior, este întotdeauna cel mai bine să programați o consultație cu un profesionist din domeniul sănătății. Scolioza poate fi diagnosticată printr-o radiografie, realizată din poziția ortostatică, care să curpindă toată coloana vertebrală, din incidență laterală și antero-posterioară.
Pentru a măsura magnitudinea curburii folosim unghiul Cobb, care a fost introdus în anul 1948. De obicei există o marjă de eroare acceptată între 5-10 grade.
Însă ideea de a defini și diagnostica scolioza luând în considerare DOAR unghiul Cobb, poate fi o iluzie de obiectivitate, abordarea curentă BSPTS este următoarea:
- test Adam’s pozitiv și confirmare radiologică conform definiției SRS, atunci putem spune că avem o scolioză structurală idiopatică confirmată, dacă nu am observat semne de suspiciune cu privire la o scolioză secundară;
- test Adam’s pozitiv care eșuează în confirmarea radiologică, atunci vom spune că avem o scolioză structurală idiopatică ascunsă și vom urmări pacientul;
- test Adam’s negativ și radiografie negativă, atunci avem scolioza nestructurală confirmată;
- test Adam’s negativ și confirmare radiologică conform SRS, considerăm test de aplecare înainte fals negativ, atunci ar putea fi considerat ca fiind o scolioză nestructurală ascunsă de la un artefact radiologic.
Pe aceeași radiografie putem măsura rotația vertebrală la vertebra apicală, ținând seama de pediculii vertebrali.
Testul înclinării spre anterior, numit testul Adam’s a fost standardul de aur pentru screeningul scoliozei, încă de la introducerea sa în 1865. Pacientului i se va cere să efectueze flexia anterioară a trunchiului, încercând să atingă solul, având genunchii extinși și palmele apropiate. Acest test este considerat un examen clinic clasic al pacientului cu scolioză, care evidențiază anomalii anatomice ale coloanei, ca prezența unei gibozități toracice de partea convexității, sau o deviație a axului coloanei cu abaterea liniei proceselor spinoase, adaug că privind pacientul din lateral din partea concavității, putem observa o întrerupere a arcului normal de flexie, în acest caz considerând a fi o scolioză structurală, însă acest test nu poate determina dacă scolioza se va dezvolta sau dacă un caz existent se va agrava. Dacă observăm prezența ghibusului, continuăm screeningul scoliozei prin intermediul unui instrument numit scoliometru pentru a estima unghiul de rotație a trunchiului; dacă această rotație măsoară de la 5 grade în sus, poate indica cel mai probabil o modificare structurală la nivelul coloanei, indicându-se radiografia și mai departe kinetoterapia.
Maturitatea scheletului, adesea estimată prin semnul Risser este esențială pentru luarea deciziilor de tratament a scoliozei la copii și adolescenți: (Stadiul 0 -fără creștere osoasă pe creasta iliacă; Stadiul 1 – creșterea osoasă acoperă mai puțin de 25% din creasta iliacă; Stadiul 2 – creșterea osoasă acoperă 25% până la 50% din creasta iliacă; Stadiul 3 – creșterea osoasă acoperă 50% până la 75% din creasta iliacă; Stadiul 4 – creșterea osoasă acoperă 75% până la 100% din creasta iliacă. Stadiul 5 – creșterea osoasă acoperă complet și este fuzionată cu creasta iliacă).
Lăsată nediagnosticată, scolioza are potențialul de a provoca probleme mai târziu în viață. Din acest motiv, recomandăm verificarea pentru scolioză și alte anomalii posturale cel puțin o dată pe an.
Stadiile scoliozei și tratamentul scoliozei la copii
Așa cum am prezentat, unghiul Cobb este măsurătoarea, exprimată în grade (prin raze X), care determină modul în care scolioza este clasificată pe scala de severitate. Cu cât unghiul Cobb este mai mare, cu atât starea este mai gravă, iar aceasta este principala variabilă care ghidează planul de tratament ales în avans.
Există 3 stadii principale, conform a mai multor autori:
1. „scolioză ușoară”
Când unghiul Cobb măsoară între 10 și sub 25 de grade.
În acest stadiu, ideologiile care guvernează fiecare dintre principalele abordări de tratament diferă foarte mult. Abordarea tradițională pasivă -,,stai și asteaptă’’ este una dintre ele, nimeni nu poate spune însă viitorul, despre cum va progresa curbura copilului tău, indiferent de preziceri, de aceea este atat de importantă începerea imediată a planului de recuperare. Din păcate prin practica medicală tipică, se începe cu observația de până la 6 luni, pentru a determina dacă curbura progresează sau nu și nu cu tratamentul propriu-zis. În timp ce un procent de copii vor avea o curbură a coloanei vertebrale care este stabilă și neschimbătoare, majoritatea copiilor cu o dimensiune a curbei de peste 20 de grade vor avea o curbă care se înrăutățește.
ROLUL ȘI MOMENTUL KINETOTERAPIEI: Cu cât o afecțiune este mai ușoară în momentul diagnosticării, cu atât este mai ușor de manageriat și cu atât este mai probabil ca pacientul să experimenteze rezultate pozitive ale tratamentului. Tratarea proactivă a scoliozei crește posibilitatea obținerii unor rezultate excelente și ar trebui să fie standardul de îngrijire. În abordarea funcțională, cred că acesta este tocmai momentul să acționăm, înainte ca starea să progreseze și în prezent știm prin ghidurile SOSORT (SOCIETATEA INTERNAȚIONALĂ DE TRATAMENT ORTOPEDIC ȘI DE REABILITARE A SCOLIOZEI) că putem să începem tratamentul prin exerciții fizioterapeutice specifice scoliozei cu rolul, obiectivul de a obține cea mai bună corecție 3 D posibilă, fără compensări, în echilibru și armonie, prin autocorecție 3 D, stabilizarea posturii corecte, antrenarea în activitățile vieții cotidiene, dr.Weiss concluzionând că fizioterapia poate ameliora semnificativ durerea, deficiența pulmonară și problemele psihosociale, poate îmbunătăți estetica și poate opri progresia curbei la pubertate.
SOSORT recomandă exerciții fizioterapeutice specifice scoliozei în special la pacienți cu Risser 0,1,2 și < 30 Cobb.
2. „scolioză moderată”
Când unghiul Cobb măsoară între 25 – mai puțin de 50 grade. În acest stadiu, indicația este de reabilitare intensă de lungă durată prin kinetoterapie și tratament convențional cu orteză, tip Cheneau, considerată în prezent a fi cea mai utilizată și benefică, cu efect de corecție tridimensională, derotație activă, libertate în mișcare, stimulând elongația.
Dacă scolioza ușoară și moderată este lăsată netratată în mod proactiv, pate progresa, iar dacă un pacient cu scolioză ușoară progresează în stadiul moderat și apoi sever, intervenția chirurgicală poate fi prezentată ca o opțiune de tratament pozitivă și aceasta vine cu o mulțime de riscuri potențiale și efecte secundare, cum ar fi flexibilitatea redusă și raportarea creșterii durerilor legate de scolioză după operație, ca să nu mai vorbim de costuri.
3. „scolioză severă”
Când unghiul Cobb este mai mare de 50 grade. În această etapă modificările posturale pot deveni foarte vizibile, iar potențialul de a provoca simptome adverse asociate este crescut, concluziile studiilor fiind că acești pacienți pot avea unele probleme pulmonare, dar care nu afectează durata de viață, abordarea terapeutică este tratamentul chirurgical.
În 2003 dr. Weiss, Rigo, Ritter au concluzionat atunci când au vorbit despre prevenirea intervenției chirurgicale că metodele conservatoare de tratament prin fizioterapie ambulatorie în regim intensiv și corset de înaltă corecție sunt eficiente în reducerea prevalenței intervenției chirurgicale la pacienții cu scolioză idiopatică adolescentină.
În ceea ce privește istoria naturală a scoliozei adolescentine (AIS), un articol publicat în 2019, arată că AIS este la 2-3% dintre copiii mai mici de 16 ani, 0,3 – 0,5% vor avea mai mult de 20 de grade, având recomandare de tratament. În anii 90, a existat un studiu pe o perioadă de 40 până la 51 de ani, evaluând mortalitatea, funcția pulmonară, sarcina, durerile de spate, progresia curburii majore, depresia, imaginea corporală. Vreau să mă refer în special la progresia curburii majore și în urma acestui studiu s-a decelat că curburile majore sub 30 de grade la maturitatea scheletică au avut tendința de a NU progresa, 68% din curburile majore din cohorta de pacienți netratați, progresează după maturitatea scheletică, curburile majore între 50-75 de grade la maturitate, în special cele toracale, progresează cel mai mult, și cele majore cu implicare atât toracală cât și lombară au avut tendința de a se echilibra cu vârsta, fiind compensate. Simptomele pulmonare sunt singurele simptome în AIS netratată care sunt asociate cu dimensiunea curburii principale, având un unghi Cobb egal sau mai mare de 50 de grade la maturitatea scheletică este un predictor semnificativ al scăderii funcției pulmonare, neexistând dovezi care să lege AIS netratată cu rate crescute de mortalitate în general. În ceea ce privește durerea, AIS netratată au avut mai multe dureri de spate și mai acute ca și durată și intensitate. Capacitatea de a lucra, rata de căsătorie, sarcina se comportă aproximativ la fel ca și la celelalte persoane.
Așa cum am mai menționat într-un alt articol, specialiști din întreaga lume depun eforturi considerabile în tratamentul acestei patologii extrem de complexe, SOSORT recunoscând următoarele școli PSSE: abordarea Lyon din Franța, abordarea Katharina Schroth din Germania, abordarea exercițiului stiințific al scoliozei din Italia, metoda Dobomed din Polonia, Side Shift a Regatului Unit, Terapia individuală funcțională a scoliozei din Polonia, conceptul BSPTS din Spania.
Când vine vorba de gestionarea durerii severe din scolioză, există opțiuni mai bune decât doar administrarea de medicamente pentru ameliorarea durerii și anume cum v-am obișnuit, tratarea cauzei prin exerciții specifice care pot să influențeze nivelul durerii, menținând coloana vertebrală și mușchii mobili, funcționali, puternici. Dacă gestionarea durerii este abordată exclusiv de medicamente, acest lucru poate fi, de asemenea, în detrimentul tratamentului, deoarece durerea poate indica progresia, iar dacă medicamentele pentru durere maschează acest indicator, progresia poate trece neobservată.
Alături de medicul specialist și fizioterapeut prin programele specifice de recuperare pentru scolioză, terapia non chirurgicală a durerii este completată de intervenția medicului nutriționist pentru managementul corespunzător al kilogramelor și durerii și a psihologului pentru minimizarea aspectelor negative psiho-emoționale.
Nu există un sfat practic pentru a nu dezvolta scolioză copilul tău, nu ne putem angaja în metode de prevenire, nu există nicio dietă, sau un stil de viață care să prevină această afecțiune, însă îți pot oferi o serie de lucruri pe care le poți aborda cu prudență în cazul copilului tău cu scolioză idiopatică: – activitățile care implică utilizarea excesivă a unei părți a corpului, șocuri repetitive sau hiperextensie repetată a coloanei vertebrale. Însă nu mă înțelege greșit, încurajează-ți copilul să fie cât mai activ, corpul a fost conceput pentru mișcare, mersul pe jos lucrează mușchii corpului în mod simetric, astfel încât să nu influențeze forțele inegale și efectele asimetrice ale scoliozei.
Vreau să mai punctez faptul că înotul este o formă pozitivă de exercițiu pentru persoanele cu scolioză, deoarece mediul fără greutate îndepărtează compresia și presiunea asupra articulațiilor coloanei vertebrale, însă înotul NU tratează scolioza copilului tău.
Îți reamintesc că marea majoritate a cazurilor de scolioză sunt idiopatice, o multitudine de factori contribuie la dezvoltarea afecțiunii, deci purtarea unui rucsac greu pe un umăr sau pozițiile viciose nu provoacă scolioza copilului tău.
Copiii și adolescenții sunt expuși unui risc mai mare de progresie rapidă din cauza creșterii și dezvoltării prin care încă nu au trecut, în timp ce adulții tind să progreseze mai lent, deoarece factorul declanșator mare de creștere a fost eliminat.
Nimeni nu poate opta pentru absența alegerilor, căci această opțiune reprezintă ea însăși o alegere. Așa că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să adoptăm o abordare proactivă a tratamentului prin terapii specifice de recuperare a scoliozei, imediat ce afecțiunea a fost diagnosticată! Nu uita, nu abordăm o simplă deviație vertebrală, ci o persoană în integritatea și complexitatea sa, – cu toate imperfecțiunile noastre, suntem creați perfecți!
M.PT Andreea Robanțu
BIBLIOGRAFIE:
1.https://danmartin.ro/boli-solutii-terapeutice/patologie-tratata/patologie-spinala-1/anatomia-coloanei-vertebrale/
2.https://terapiepentrumiscare.ro/scolioza-idiopatica-la-copil-si-adolescent/
3.https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11148645/
4.https://pdfcoffee.com/termenul-de-scolioza-vine-de-la-cuvantul-grec-scolis-care-pdf-free.html
5.https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7939993/
6.https://www.hudsonvalleyscoliosis.com/scoliosis-in-children/treatment/
7.https://clear-institute.org/learning-about-scoliosis/
8.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4322590/
9.https://clear-institute.org/learning-about-scoliosis/scoliosis-screening/
10.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Criterii%20obiective%20pentru%20screeningul%20scoliozei_0.pdf
11.Devedzic G., Ristic B., Stefanovic M., Cukovic S., Lukovic T. Development of 3D parametric model of human spine and simulator for biomedical engineering education and scoliosis screening. Computer Applications in Engineering Education, 2010.
12.https://www.spine-health.com/conditions/scoliosis/scoliosis-diagnosis
13.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5620903/
14.https://bspts.net/
15.https://scoliosisjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/1748-7161-1-16
1 reply on “Scolioza la copii”
Foarte interesante articolele